duminică, 10 mai 2009

Am pierdut ceva...

Am pierdut ceva.
Ceva de pret, ceva de valoare sau ceva ce merita intr`adevar pierdut?

Nu stiu.
Poate o combinatie intre toate astea.


Am pierdut o prietena.

Una la care tineam.
O persoana deosebita la care tineam mai ceva ca la ochii din cap.
Dar am realizat ca este mai bine asa.

Mi-a spus ca sunt orgolioasa.

Sunt orgolioasa deoarece am zis ca prefer sa mi se zica "La multi ani " de ziua mea, si nu inainte.

Ce crima am comis, nu-i asa?


Mi-a zis ca ma uraste.

Ca ma uraste pent
ru cine sunt eu cu adevarat.
O persoana care i-a fost alaturi la greu mereu, o persoana care incerca s-o ajute cu problemele ei, o persoana care prefera sa se umileasca decat sa ii piarda prietenia.
Asta sunt eu.

Intr-adevar o persoana care merita sa fie urata.


S-a mai certat cu o alta prietena de a ei, Diana.
O fata mai mult decat ok.
O fata care a trecut prin necazurile vietii la o varsta frageda.

O persoana care avea nevoie de Ea mai mult ca mine.

Avea nevoie de un sprijin, cineva care sa tina la ea, s-o asculte, s-o intelega.
Dar , ca si mi
ne a primit in schimb ura,jigniri si umilinta.

Eu am fost o proasta.
O proasta in marele sens al cuvantului.
Am fost invidioasa.
Invidioasa ca ar putea sa-mi fure prietena.


Ma purtam frumos cu ea, din obligatie.

Dar eu o uram.

Curgea prin mine o ura de nestavilit.

Acum nu o mai urasc, dimportiva.

O admir.

A trecut prin atatea in viata dar a ramas demna.


Mereu cand eu sau Diana aveam probleme, si i le impartaseam Ei, a ne zicea ca suntem papa-lapte.
Ca nu stim altceva decat sa ne vaitam si sa ne plangem.
Amandoua tineam enorm l
a ea,asa ca taceam si inghiteam.

A venit timpul ca si ea sa aiba probleme.
Dar noi o ascultam, ii eram alaturi si o sprijineam.

De paste se certase cu toata lumea, inclusiv cu Diana.

Eu i-am fost alaturi Ei, si incercam s-o impac cu Diana, desi nu-mi doream asta.


Dupa un timp s-au impacat.

Dar s-au certat din nou.
Ea, cum i-a mai facut si altui fost prieten , a inceput sa faca conturi pe diferite siteuri matimoniale, si sa-si bata joc d
e Diana.
S-o umileasca.

Mai mult decat atat, a mi-a cerut sa o ajut si eu la treaba asta.
Desi o uram pe Diana, am refuzat.
M-am gandit ca nici mie nu mi-ar placea sa fiu in locul ei.
Asa , sentimentul de ura fata de Diana incepu sa scada,sa scada, pana cand ajunsesem sa-mi doresc sa fiu prietena cu ea, nu cu X.

Dupa cum era de asteptat, Diana a trecut demna peste asta.
S-a saturat sa-i mai cerseasca ei prietenia.

A inceput sa-si vada de viata ei.
Asa am de gand sa fac si eu.


La inceput o admi
ram mult pe Ea.
Era deosebita, unica.

Acum imi dau seama cat de josnica este.
Cum incearca sa se razbune mereu.
Cum incearca sa ne spuna cat de mult ne uraste.

Cred ca ne este mai bine amandurora asa...

Chiar cred asta.

Si sper sa nu mai gasesc aceea Prietena.
Este mai bine sa fie lasata acolo unde a fost pierduta..



1 comentarii:

Halo maică. spunea...

da. sunt josnica.

dar nu ca tine.